Doamne, eu nu nu știu nici ce sunt, nici ce pot, nici care sunt limitele mele. Știu doar că Tu ești dorul suprem al sufletului meu și credința în Tine e bunul meu cel mai de preț. Eu nu știu ce înseamnă pentru mine viitorul și dacă voi avea puterea să-l înfrunt, dar știu că oricând și oriunde, în orice împrejurare, dacă-mi voi lăsa gândul să se înalțe spre Tine, voi fi salvată. Mă dor atâtea temeri și îngrijorări, mă chinuie atâtea perspective cumplite când cu imaginația ridic vălul de pe oglinda posibilităților. Dar știu că Tu știi totul și poți totul, și mai știu că Tu ești iubire și că în iubirea Ta ne-ai promis că vei fi cu noi până la sfârșit. De promisiunea Ta mă agăț ca de un colac de salvare când valurile amenință să mă acopere. Ea e izvorul nesecat ce curge prin pustie, stingând în veci focul mistuitor al fricii și îndoielilor. De cuvântul Tău viu îmi leg inima ca de un legământ veșnic și mă rog Ție să duci la bun sfârșit lucrarea Ta. Să fii totul în mine, pentru ca nimic din ceea ce sunt să nu-mi abată pașii de pe cărarea spre Tine. Să nu mă lași, să nu mă lași, Doamne, până nu mă vei duce cu bine acasă, în împărăția Ta. Amin.
Comments