Doamne, din adâncul celei mai negre disperări îmi ridic glasul către Tine, întinde-mi mâna Ta vindecătoare și alină-mi sufletul chinuit. Scoate-mă din prăpastie și sădește în mine speranța după care alerg zi și noapte în zadar.
Tu cunoști profunzimile durerii ce mă tulbură și la Tine caută scăpare inima mea frântă. Ros de propria-mi neputință, mă zbat în ghiarele morții și răul din viața mea pare să nu se mai sfârșească. Până și lacrimile mi-au secat și gâtlejul îmi arde de sete ca al unui călător prin arșița pustiei.
Doamne, nu-ți cer decât un strop de mângâiere, ca să pot înfrunta cu forțe noi necunoscutul ce-mi stă înainte. Căci înaintea Ta niciun rău nu rezistă și nenorocirea se topește ca și ceara din fața focului. Ia-mă în brațe și ține-mă strâns, ocrotește-mă cum un părinte își ocrotește copilul rănit și speriat.
Învăluie-mă în dragostea Ta ca într-o plapuma caldă și spulberă întunericul cu lumina ce izvorăște din adâncul ființei Tale. Reaprinde lumânarea ce fumegă înecăcios, gata să se stingă, ca să-mi vegheze drumul prin noapte până la ivirea zorilor.
Căci inima mea știe, Doamne, că numai Tu poți să împrăști norii disperării mele și să potolești furtuna ce-mi urlă în piept. Cu Tine știu că niciun rău nu poate să mă atingă. În Tine mă încred pe deplin și Ție mă încredințez cu întreaga ființă. Desăvârșește lucrarea pe care ai început-o în viața mea.
Amin
Comments